vineri, 24 august 2012

la mama vlahie


el este KorbeaPleatăneagră. sub poza despre care Roland Barthes a spus că ar vrea să o aprofundeze nu ca pe o problemă, ci ca pe o suferință, întrebări/ răspunsuri/ texte.


 
1) descrie-mi puţin sudul/ pe sudişti, şi cum influenţeaza treaba asta mâna care scrie.

Sudist e mă-ta. Muntenia e hiperromânia din interiorul (meh, sudul) României. Orice e general valabil la români ca naţie, la munteni e îngroşat până la paroxism. Mâna din ţara Muntenia scrie liberă şi singură. Cealaltă mână din ţara Muntenia va duce seminţe la gură, invariabil, fie că posesorul asistă sau joacă fotbal, handbal, plânge la mormântul mamei, se masturbează sau face chirurgie pe cord deschis.  Şi asta pentru că muntenii sunt absolut țicniţi, de o ţicneală care variază de la fantezie utopică şi naripată până la isteria posacă şi maladivă a unei văduve care ţine sângele răposatului trei zile în gură ca să-l deşire într-un scuipat lung pe patrafirul popii (care btw, a crăpat pe loc). Muntenii să-nnebunesc după poveşti din astea, cu d-astea cresc, le auzi la scările de bloc, în gări pănă vine trenul şi după beţie; fiecare are una-două. Nu-i copil să n-audă cum a lăsat mortu’ floarea dejtelor în făina de lângă el, cum a vorbit unu cu pământu’ şi pământu’ l-a-njurat dă morţi şi a început să-i scoată unu câte unu să se ştie despre cine e vorba, cum aleargă în fiecare noapte şase cai deşelaţi să se-nece în nuj care mlaştină, cât de nebună era Sicuţa care avea o poală dă sute d-alea dă fier şi le zdrăngănea până făcea migrenă la pizdă urlând cât dă bogată e, şi cum nimeni nu ştie când o să vină spaţienii, despre ultimul buş al americii şi bulgarii tonţi cu coaili dă bivoliţă dar almintrilea tonţi. E o grefă ciudată de morb nordic, de morgă d’a lu Poe pe o veselie meridională. Ceea ce o face cu atât mai subtilă şi mai futută, căci părem destul de plicticoşi şi normali la cap. Puţini s-au prins de fărâma asta de specific, pântre care Matei”u”scurt Caragiale (care avea fantezii despre cum o să-i fută ibovnica urâtă golanii în Cişmegiu) şi Delavrancea (care e criminal de underrated, şi sper că l-ai citit, căci te-am futut bine la cap cu asta), cu cică “zolismul” lui care e de fapt muntenism curat. În “Apă şi foc” arde mahalaua şi babele chirăie, iar un copil se-ntoarce după pârjol să doarmă în cenuşa caldă a mă-sii (evident, carbonizată). Ah, îmi dau lacrimile dă nostalgie... Scriitorii ăştia doi m-au influenţat o groază.
Muntenii sunt plictisiţi by default, de la contabilii somnolenţi până la ucigaşii în serie care sug noradrenalina din suprarenalele victimelor şi apoi fac bungee. Apoi, nu au genul ăla de frică habotnică de Dumnezeu pe care o au moldovenii (care nu trece decât la beţie) sau de ruşine de gura lumii şi civism conformist pe care îl au ardelenii. Dacă le pare rău de ceva sau nu fac ceva, singurele motive pentru care n-o fac e pentru că nu le convine sau e împotriva principiilor lor, şi atât. Reversul medaliei e că nu au nicio oprelişte ca să nu facă tâmpenii enorme şi boacăne epice, pentru care – paradoxal în orice alt loc – rămân adulaţi. La înmormântări se înşiră că Vochiţa a fost o mamă bună şi o soţie iubitoare, dar toţi îşi amintesc cum s-a îmbătat după nuntă şi şi-a frecat pizda de capul chel al naşului adormit; că venerabilul dascăl Ţintea Ion a contribuit la dezvoltarea spirituală şi propăşirea blablabla, când toate babele se umezesc amintindu-şi că avea pula aşa de lungă că şi-o prinsese cu o jartea dă crac şi înghiontea cu ea în cur fetele la practică agricolă, de prăşeau instant opt brazde; şi plâng sincer de dorul lor pentru chestiile astea. Ca s-o dau în vorbe dân cărţi, suferim dă o estetică bine de tot descătuşată de morală, şi foarte sensibilă la ridicol. Poate ăsta e şi motivul pentru care atunci când văd pă unu dându-şi labă pă stradă ziuanamiazamare nu vâr asta în fundul subconştientului (subconştientul meu are o rozetă strâmtă), ci mă gândesc “la dreacu, aş putea construi un poem în juru’ la căcatu’ ăsta”.

2) au aia de la Paraziţii o melodie despre tot felul de locuri/ ipostaze în care poţi s-o mierleşti. spune-mi câte ceva despre poezia acestor locuri.

Da, au. Deşi eu prefer mierlitului o cordeală corbească. Felul în care seara miroase a oo jumeri în untură şi a ciorbă de roşii. Felul în care înainte să cumperi îţi taie cep la pepene cu cheia dacă n-are cuţit. Felul în care semiţigăncile din cartierul meu strigă sarcastic că m-ar fute aşea în timp ce îşi iau de la grădiniţă puradeii. Felul în care bunică-miu o ciupea chiar şi la 80 de ani dă cur pe bunică-mea de faţă cu musafirii şi-i zicea să scuture din făcătorul de bani. Felul în care azi dimineaţă au venit dă la primărie unu cu una să taie un nuc iar ăla sărea ca o balerină cu drujba într-o mână să taie ramurile mai înalte în timp ce tipa îşi punea perechi de nuci crude pe pubis strigând că are coaie verzi. Felul în care ştim să spunem pulampizdă la vârste mai fragede decât restul ţării, dar tânjim sincer după liubov adevărat şi pârjolitor. Mărar.

3) Alien sau Predator?

Guilty Gear X2 Reload The Midnight Carnival. Dacă nu mă crezi, joacă-l. Am prostul obicei de a adormi la filme şi a mă uita la căcaturi fără niciun gust. Singurele trilogii pe care le-am văzut au fost Porky şi How High (spun asta doar pentru că ştiu că Vlad va citi interviul şi se insterizează când aude vorbindu-se chiar şi numai despre un inexistent How High 2)

4) femeia sau un film porno?

Nu văd o dihotomie atât de prăpăstioasă încât să trebuiască să aleg. Voi iubi mereu cardurile mele microsd cu porno de casă ascunse printre boabe de fasole într-un borcan. Dar îmi iubesc zâna mai mult, iar iahnia aia a fost delicioasă.

5) şi ca sa încheiem într-o nota apocaliptica (ca tot e unul din anii în care ni se spune ca nu mai apucam anul), când ce va sa vie va veni, cum crezi ca va fi?

Dumnezeu o să zică că gata bă prea sunteţi muişti vă lăbiţi pă icoane degeneraţilor şi daţi data înapoi la shareware-uri ca să le mai folosiţi o dată şi apoi o să ne dea o dată exactă. Noi vom aştepta data exactă, jumate ca nişte sfinţi, jumate continuând să piseze usturoi cu bustul lui Iisus pătimind şi apoi vârâdu-şi ostropelul în cur în efluvii spumoase. Va sosi data, şi ceasul se va împlini. Vom număra cinci patru trei doi unu. Nu se va întâmpla absolut nimic. Ne vom fute care cu cine prinde, uşuraţi că am scăpat, îndesându-ne macroclitorisurile în anusuri prolapsate monstruos, ca nişte râme care se căznesc să intre în cochilia unui melc chircit în bale verzui în centrul ei. Dar ţeapă la vreo trei ore şi şaptişpe minute după aia vor veni peste noi îngeri mari şi crăcănaţi care au dinţi dă titaniu pă pulile lor enorme şi le învârt ca nişte drujbe şi Super Mecha Death Christ version 2k12 beta bitch şi vor ejacula pe noi taman când căţelim mai avan spermă mnezeiască şi verzuie ca borala lui Reptile din Mortal Kombat trei. Carnea o să ni se vaporizeze pă oase ca un fum peste ape, şi are să fie foc în ceruri dum-dum-duuum dum-dum-duduum toţi ştim rifful ăsta. Gemetele se vor preface în scântece de cutiuţă muzicală cu perişori de oţel pătat. În Fa# frigian. Din noi va rămâne doar un caiet de matematică din anii ’80 cu ghilimele prost folosite pe coperţi AZI LA LEU UN CEC DE PUI MÂINE EL VA FACE “PUI” visat de un copil cu carotide prea proeminente dintr-o altă Etiopie dintr-un alt pământ. Va fi SO FUCKIN COOL, ca orice lucru imposibil de retrăit şi pe care n-o să-l mai aibă cine evoca.

îl cheamă
mijarie are ochii
dă calcan congelat lovit dă colțu mesii
are pateu mărășești întărit în barbă
aprinde chiștoace te prinde dă mână când nu vrei
din mână îi iese mereu un fel dă zeamă căcănie
ridică arătătoru fără o falangă în sus în jurul
lui gravitează planeta saturn senseii își trag mustățile printre dejte
cum ai curăța brânza după o macaroană
BĂ COIȚE DACĂ AM ÎMVĂȚATÎÎ UN LUCRU ÎN VEAȚAASTAAMEA E CĂĂ
și caută să-ți stingă țigarea în noada curului
TE ARDENCURRR

fugi mijarie fugi îi
bufnește sângele pă nas ca ultima spârcâială
dântr-o sticlă de ketchup
și ca boosterele unei rachete ce străpunge stratosfera
i să desprinde mucii întăriți dân buzunarele întoarse
și lasă în urmă tălpile de la adidași
gâfâie
tot
mai
încet
și
OMGDEUNDEPULAMEAAAPĂRUTRÂPAASTA
mijarie scoate markeru și scrie pă un carton AULIU
și cade
dumnezeu apasă disperat down forward low punch

deșirat ca o pisică întinsă pe roți
pântre ciulini și scrum de grătare
mijarie mângâie în somn curul sticlelor dă cozia
ca pă niște buci visează
la locul ăla minunat în care
poți să te caci în timp ce sări și rămâi în aer
locul ăla în care poți fi
cu adevărat liber

Vin să te iau de la gară
decizii de 9
secunde atât ia liftului să coboare de la 3
la parter tre’ să fii cu ochii în 4

capul apăsat de ceafă desprinde-ți cu incisivii coaja
de pe buze oricât de lung ai părul korbea
tot se ridică pe sub el cuta aia grețoasă de carne
jaboul de chel șaormar infundă-ți ochii în pumni
frânează bustrofedonul de diademe rubinii ce-ți înoată
spre adâncul orbitelor, în apele globilor
sclerotica e un lac înghețat cu copaci dă sânge
sentimentul acela când pleoapele sunt lentile de contact opace
împroșcate cu fractali

decizii de 7
secunde atât ia liftului să coboare de la 2
la parter tre’ să țin de 6

lumina începe să sfârâie firele de păr
dancers to a discordant system
mă privesc în ochi cu peretele două
piese de puzzle de carne și fier pulpele mele
își amintesc tăria fildeșie de șolduri de femeie oase
iliace fluturi prea sfinți să stea carne între ei
și piele avea fața albă înflorată cu buze avea
cămașa albă înflorată cu sânge și gloanțele
i-au desfăcut mânecile și au învățat-o să danseze
clintind-o cu câte un milimetru
sentimentul acela inert de puf de
păpădie dansând în câmp electric

decizii de 2
secunde atât ia liftului să coboare de la 1
la parter ce căcat să se oprească îi ia 3

gânduri ca biletele de sinucidere ale retardaților
majuscule întoarse patos de patois
ÂNTOTDEAUNA TE V-OI IUBII MĂ UOMOR
CA SĂ FI PRECISĂ CĂ AȘA IE
n-am cuvinte muntenești să te alint noi știm doar
dă sandilăi paceaure ceanclii hăndrălăi hadâmbi haladiți
chiloții ar trebui să aibă tranșee pentru
pulă o cută delicată de cutie de ustensile
pentru tabieturi domnești tapetată cu catifea roșie
chiloții mei sunt un dormitor de fete
care se bat cu perne ho fă ireațaledreacu
s-ar putea să nu am timp să-mi aranjez cum trebe coaiele
sentimentul acela când șlițul tău le zâmbește bătrânelor consternate

ies

calea mănăstur se lăbărțează ca un scris urât
încetinesc ca un ceasornic lichefiat autobuzul
se plimbă prin zăpadă ca un deget prin praf
dar viu negreșit min qvinne îmi vei spune în brațele tale mă
simt ca scorțișoara dintr-un măr copt și vom lenevi încă o zi
fără să știm dacă isaia se pronuță cu i lung sau scurt

la mama vlahie
îți mulțumesc pentru felul ăla sexi în care apune soarele în tine
peste căpițe peste orașele ca niște dinți sparți peste țiglele negre din copșa mică
peste nisipul jumate scrum de țigară din vama veche cu urme de tălpi și cururi
în pomeții roșii în pomeții palizi în pomeții negri
ai tuturor țâncilor dă p-aicișa în bălțile cu puțină benzină
ce se deșiră în bale curcubeene
în flori, în ochi, pe buze, ori morminte
și nu aș vrea drăguță să-mi roază carnea alți viermi decât ai tăi

îți mulțumesc pentru toate jmenurile pe care le știu
îți mulțumesc că m-ai învățat să îndes rotundu cheii
în cărucioarele de la supermarket in your face 50 de bani
acum știu să cântăresc la autoservire să lipesc bonul pe palmă
și să mai bag un chil de portocale în pungă
îți mulțumesc că știu pe de rost patternurile compostoarelor
din 9 și din 24 și cum să mă prefac arab și dacă nu merge să
lovesc controloarele peste țâte și să săr la prima stație
îți mulțumesc pentru site-urile de mică publicitate unde fără
întrebări pot să dau anunțuri porno cu numele târfelor care au
fost suficient de târfe cât să-mi dea numărul dar nu îndeajuns de panarame
cât să mă fută îți mulțumesc pentru piețele tale care miros a ciorbă a must a stână
pentru amiezile statice în care pepenii răscopți țiuie ca niște ceainice
și scuipatul meu ce sublimează vara și slujba de înviere cu îngerul ce păzea mormântul
iar haaaina lui era albăăă precum zăpadaaaaa
și cei șapte pitiiiici nu pup anafură nici anu ăsta
îți mulțumesc pentru dragostele dă mahalăli
în flori, în ochi, pe buze, ori morminte
ca niște beri la jumate cu sticle pă care nu le returnez niciodată

îți mulțumesc că mă aștepți când vin înăcrit după sesiune acasă
și dosești napolitane pentru mine deși ai diabet deși am douăj și dă ani
și mă întrebi de ce am blugii rupți în genunchi așa e modelu și mă
rogi să potrivesc radioul pă românia actualități și să-ți povestesc de țara
ardeal unde pun cartofi în pâine
în flori, în ochi, pe buze, ori mor… taci în măta blaga
parcă erai mut ca o lebădă
și molfăi felia cam tare pă care ți-am adus-o ca și cum ar fi
ha mai smecheră prăjitură.

dar e timpul să muști. chiar și cu gingiile

căci vine
suflul fricii îmi zboară măduva din oase
pogorându-se dintr-o amanita muscaria de flăcări
cu maieul numai zdrențe și sânge
mă-nmoi, biscuit în ceai fierbinte de tei
și toată mobila e neagră – pe canapea:
bălți de onix topit – degetele mele lasă unde
tu vino și mă ascunde

căci vine – furtuna sparge geamuri în depărtare
împroșcând pereții cu cioburi – vine lăsând în urmă
curcubee de hemolimfă, clinchetind din fiecare segment
al corpului, cu șaișpe fotoreceptori, puverizând lumina sub apă
ca o stomatopodă ce-și rotește ochii în pedunculi
curios și crud

mă voi lipi de perete, mă voi face greu de scos
ca o crustă de nes întărit pe inoxul linguriței
ca un ac pe fund de sertar, rătăcit între nasturi
de ebonită, creme râncede și ațe
tu ține-mă-n brațe

aprinde lanterna subțire și dă-mi să o țin
floare de fosfor verzui, căci lumina e morfină
foșnește-mi foi de paris match, cu miros
de scorțișoară și plicuri de ceai, și ține de pendulul ceasului
și derulează-mi casetele pe deget
și strânge-mă la piept să nu privesc în spate
și ascunde-mă-n brațe
frate.

poem aglomerat despre muncipiul ploesci
îmi place
dă tine ploesci ca de un văr retardat dă
care râdem cu toţii dar ne
dă coltucuri dă
pâine caldă si ne povesteşte
dă cum s-a îndragostit în spital dă
o fată plapânda aşa ar zice dacă ar şti cuvantul
dar zice doar deşirată şi noi hohotim
why am i getting sidetracked
dă patiseriile tale năpădite dă
viespi
dă unde am luat ăle mai bune clătite dân lume doar usor prăfuite dă
făină 80 dă bani bucata ai auzit siddhartha cu gem
dă căpsune i chitre i gutui i mere i naramze i prune
mergând conspicuu pă lângă mahalaua pielari unde ar putea trăi toţi adevăratii arnoteni
i liceence ciripind amestecand fatăăă cu obviously pulpele lor mătuite
dă colanţi dă
culoarea cafelei cu lapte în care aş amesteca îndelung nu fugiţi nu faceţi ca vrăbiile
dă pă pervaz d-azdimineaţă la naiba barbă dă
pedofil la naiba Korbea dă ce nu poţi arăta ca un om cumsecade
ca femeea la 50 îmbrăcată în pastel agăţată
dă bara tramvaiului hurducături frânturi dă
conversaţie miros
dă nalbă si găini udate cu propriul sânge ‘dă
ce e mai mare d-aia e mai flască’
ce spuneaţi doamnă?
OH LUL WTF

surorile tale să
joacă tăcute cu păpuși
dă porţelan doar a ta e
dă paie doar tu bâgui cântece dă
dăsfrâu fără şă ştii bine ce-nseamnă
dar singură suflarea ta e atât
dă caldă incât topeşte maci în geamul îngheţat chipul străveziu dă
ceară picură
supt dogoare supt
sorii aprinsi în buricele deştelor tale
tu plângi şi rămâi păpuşă-n locul ei
lacrimile tale sfârâie
pă obraji păsat sărit în vatră pă
tine nu te-a îmbrăcat altă purpură
dăcât ruşinea.

te iubesc, Vlahie
cu deznădejdea ibovnicului ce-adoarme
moale şi neputincios între pulpe uscate